Există momente în viață în care ești pur și simplu copleșit de ceea ce simți. În astfel de clipe ai putea avea impresia că nimic bun nu poate să urmeze, că așa va fi mereu. Mai mult decât atât, ți-ai putea spune: „Ce se întâmplă acum este îngrozitor.”; „Niciodată nu o să găsesc persoana potrivită.”; „Niciodată nu o să găsesc jobul potrivit.”; „Dacă starea asta nu mai trece?”. La fel ca toți ceilalți oameni, ai tendința să fuzionezi cu gândurile tale fără să-ți dai seama în acele clipe că sunt doar gânduri, produse ale activității mentale, nu sunt realități, nu sunt adevăruri absolute, nu sunt profeții. În special atunci când te confrunți cu emoții neplăcute, tinzi să privești prin prisma gândurilor tale, în loc să privești la gândurile tale. Pe măsură ce fuzionezi tot mai mult cu gândurile, te simți din ce în ce mai rău și interpretezi acest lucru ca pe o confirmare a faptului că ceea ce ți se întâmplă este într-adevăr îngrozitor și că nu se vede nicio luminiță la capătul tunelului. Când vii în contact cu gânduri și emoții negative te poți împotmoli în ele, ca și cum te-ai afla pe nisipuri mișcătoare și nu mai ai de ce să te agăți. Poți începe să crezi că gândurile și emoțiile tale negative reprezintă singurul  lucru care contează pentru tine în momentul prezent.

Dacă înțelegi că gândurile și emoțiile tale nu sunt altceva decât stări trecătoare, dar cărora tu le acorzi o putere absolută, poate că vei dori să încerci o tehnică care te poate ajuta să „iei distanță”, să te observi pe tine în timpul experienței tale. Tehnica se numește Tratarea gândurilor și sentimentelor ca și când ar fi obiecte. Iată ce ai de făcut.

Alege un gând neplăcut sau un sentiment dureros. Acordă-ți un minut pentru a simți contactul cu el. Acum imaginează-ți că iei acel gând sau sentiment și îl așezi pe podea, în fața ta, cam la 1-1,5 m distanță. Atunci când îl ai acolo, pe podea, răspunde la următoarele întrebări legate de el:

• Dacă ar avea o culoare, care ar fi aceasta?
• Dacă ar avea dimensiuni, cât de mare ar fi?
• Dacă ar avea o formă, care ar fi aceasta?
• Dacă ar avea forță, cât de puternic ar fi?
• Dacă ar avea viteză, cât de repede s-ar deplasa?
• Dacă suprafața sa ar avea o textură, cum s-ar simți aceasta la pipăit?

Acum privește acest obiect. Este o expresie simbolică a supărării tale, în afara minții.  Vezi dacă poți renunța la orice împotrivire față de el. Trebuie să fie acest lucru, cu această formă,  culoare, textură etc., ceva ce nu poți suporta? Ce anume, în această experiență, este cu adevărat de așa natură, încât ai crezut că n-o poți suporta așa cum este? Trebuie ca această creatură să fie dușmanul tău? Până la urmă, acest lucru nu are, săracul, unde să se ducă în altă parte.

Acum, acordă-ți puțin timp pentru a nota câteva din impresiile tale referitor la „creatura – durere”. În mod special, notează orice fel de gânduri sau emoții pe care le ai referitor la ea și observă cum te simți apoi în raport cu ea. Dacă simți ceva cum ar fi rezistență, luptă, silă, critică etc., legat de „creatura – durere”, las-o „afară” deocamdată la câțiva metri de tine, dar mut-o mai într-o parte. Iar acum , întoarce-te la senzația aceea de rezistență/ luptă/ silă/ critică… și, când o găsești, așaz-o în fața ta, lângă „creatura – durere”. Apoi, când ai făcut acest lucru, răspunde la următoarele întrebări, legate de rezistență: Dacă ar avea o culoare, care ar fi aceasta?………. Te-ai prins, nu-i așa?

Acum, privește acest al doilea obiect. Este o expresie simbolică a rezistenței tale. Vezi dacă poți renunța la orice împotrivire față de ea. A renunța la luptă nu înseamnă a te lăsa copleșit de ea. Înseamnă a avea experiența acestui obiect simbolic de această formă, culoare, textură etc. Oare există ceva în această experiență ce crezi că nu poți suporta? Trebuie ca această „creatură – rezistență” să fie dușmanul tău? Poți s-o accepți ca pe o experiență personală pe care o ai uneori?  Până la urmă, nici acest biet lucru nu are altundeva unde să se ducă.

Dacă simți că nu poți abandona lupta cu acest al doilea obiect, întoarce-te la primul. Oare s-a modificat ceva în modul în care arată (culoare, mărime, formă etc.)? Dacă da, notează ce ai observat.

Când ești gata, adu înapoi în interiorul tău ambele obiecte, pe rând. Caută să faci asta cu afecțiune, cu blândețe, așa cum ți-ai primi copiii când aceștia vin acasă murdari, transpirați și obosiți, după o zi lungă. Nu trebuie să-ți placă felul în care arată sau miros ca să-i poți primi cu drag. Sărmanii, nu au unde altundeva să se ducă.

Dacă ai avut răbdare să citești până aici, probabil acesta este momentul în care îți spui: „Ce prostie, cine are timp de așa ceva?!”. Acesta este un gând ca oricare altul. Nici nu ai idee cât timp și energie îți „furi” zilnic cu astfel de gânduri. În realitate nu ai de unde să știi dacă este o prostie sau dacă îți va consuma din timp inutil, până când nu încerci. Ca să te conving să încerci, am să închei cu o poveste.

Regele David l-a chemat într-o zi pe bijutierul curții și i-a poruncit să-i facă un inel, pe care ori de câte ori îl va privi, în momentele vesele să-l întristeze, iar în timp de suferință să-l facă fericit. Bijutierul a rămas pe gânduri. Plimbându-se prin grădina împărătească a început să-și plângă soarta, temându-se de mânia regelui, în cazul în care nu ar fi reușit să ducă la îndeplinire porunca. Micul Solomon, fiul regelui, l-a întrebat de ce este necăjit. Bijutierul i-a povestit. Tânărul Solomon, care a devenit ulterior înțeleptul rege Solomon, s-a gândit puțin apoi i-a șoptit bijutierului ceva la ureche. Când fu chemat la rege, bijutierul îi înmână lui David un inel de aur, pe care erau gravate doar patru cuvinte: „Și asta va trece…”.

Patru cuvinte care pot schimba perspectiva asupra unei situații, precum și întreaga stare de spirit. Și nu uita că azi, ca și ieri, ca și mâine, starea ta de bine depinde de tine.

Bibliografie

Dr. Steven C. Hayes, Noua terapie prin acceptare și angajament

Robert L. Leahy, PH. D., Învinge depresia înainte ca ea să te învingă