„Îmi este draga noțiunea de antrenament al psihicului. Așa cum ne putem dezvolta capacitățile fizice (forța, suflu, suplete…), tot așa ne putem dezvolta capacitățile psihice (concentrare, atenție, memorie…) si emoționale (aptitudinea de a savura prezentul, de a ne limita furiile si nelinistile…). In general, comitem doua erori de judecată in ceea ce privește funcționarea psihicului nostru: prima consta in a crede ca nu putem face nimic (așa ne-am născut), cea de a doua, in a crede ca voința si intenția sunt de ajuns doar ele (trebuie sa vrem cu adevărat). Amândouă contează, bineînțeles, dar ceea ce contează cel mai mult este antrenamentul regulat de a cultiva anumite sentimente pozitive, de a le înlesni, de a le amplifica atunci cand se ivesc.

In mod ciudat, suntem deja experți in materie de antrenament al psihicului, dar intr-un registru negativ. Ruminand in mod regulat gânduri si emoții negative (tristete, resentimente, pesimism), procedam deja la un antrenament: dezvoltam căile neuronale ale tristetii, ale resentimentului, ale pesimismului, le pregătim sa intervină de o maniera din ce in ce mai rapida, mai sistematica si mai dominatoare fata de orice eveniment de viata. Devenim atleți ai negativității. Chiar dorim sa mergem spre aceasta? Nu am face mai bine daca am invata mai curând sa ocrotim si sa ruminam emoțiile pozitive? „

Cristophe André– Si nu uita sa fii fericit. Abecedar de psihologie pozitivă