Să vezi partea plină a paharului este o chestiune de alegere.

„Ia mai lasă-mă cu gândirea pozitivă!”, vei spune. Da, este adevărat că unii oameni s-au născut cu „tichie de mărgăritar” pe cap, toate le-au mers din plin și ei sunt mereu fericiți și cu zâmbetul pe buze. La fel de adevărat este și faptul că alți oameni au tot ce și-ar putea dori și nimic din ceea ce au nu-i mulțumește pe deplin. Reciproca este și ea valabilă. Aceeași sursă de stres poate să facă o persoană cumplit de nefericită, în timp ce o alta va depăși cu bine respectiva încercare, devenind chiar mai fericită decât înainte.

Dacă circumstanțele exterioare nu sunt decât în mică măsură responsabile de fericirea sau nefericirea unei persoane, atunci ce face diferența?  Oamenii fericiți se confruntă cu stres și evenimente de viață negative la fel ca și ceilalți. Modul în care aleg să se raporteze la ceea ce li se întâmplă face diferența, tonul și conținutul discursului interior.

Capacitatea de simți fericire și a gestiona mai bine  stresul depinde de trei factori. Primul este reprezentat de rețeaua socială a persoanei, de sprijinul extern pe care se poate baza când se confruntă cu un eveniment negativ. Al doilea include resursele psihologice de care dispune, cum ar fi inteligența, educația, trăsăturile de personalitate. Resursele psihologice sunt, în cea mai mare parte, în afara controlului nostru, iar rețeaua de sprijin va avea mai mult succes în cazul celor care deja au început să se ajute singuri.

Al treilea factor, cel mai relevant dintre cei trei, se referă la strategiile personale de a înfrunta adversitatea. Una dintre strategiile personale de a face față stresului este optimismul.

Optimismul se învață, aceasta este concluzia cercetărilor din cadrul psihologiei pozitive. Poți învăța optimismul stând alături de oamenii optimiști, observându-i, văzând ce fac diferit și, mai ales, ce își spun diferit. A învăța să fii optimist nu îți va altera simțul realității și nici valoarea judecății. Optimismul cu „ochii larg deschiși” te va face să te îndepărtezi puțin de problemă pentru a vedea soluția, te va ajuta să-ți acomodezi privirea cu întunericul din tunel până când vei reuși să te apropii de luminița din capătul lui.

Un grup de cercetători de la Universitatea din Kentucky a analizat autobiografiile scrise de mână ale unor călugărițe care au intrat în mânăstirile americane între anii 1930-1940. Ulterior le-au împărțit în patru loturi, în funcție de cât de optimiste erau atitudinile și emoțiile exprimate în fiecare document. Un mare plus al acestui studiu este reprezentat de controlul total al acelor variabile care sunt greu de controlat în mod obișnuit. Niciuna dintre călugărițe nu a fumat, nu a băut, nu a făcut sex și nici nu a avut copii…niciodată! Mai mult decât atât, au trăit în aceleași orașe, au mâncat aceeași mâncare și au purtat aceleași haine.

Ce au descoperit cercetătorii 70 de ani mai târziu? Atitudinea pozitivă din tinerețe era principalul indicator al longevității. Cele mai optimiste maici au trăit cu zece ani mai mult decât cele mai puțin optimiste. Până la 80 de ani, grupul cel mai optimist și-a pierdut doar 25% dintre membri, spre deosebire de grupul mai pesimist care a pierdut 60%. Din grupul cel mai optimist 54% dintre călugărițe au atins vârsta de 94 de ani, prin comparație cu 15% în cazul celor mai puțin optimiste.

Optimiștii sunt mai sănătoși, mai fericiți și trăiesc mai mult. Oamenii fericiți nu au tot ce este mai bun. Ei doar profită la maximum de ceea ce au.