cand este necesar sa ducem copilul la terapie

Ce facem când avem probleme cu copilul? Îl ducem la terapie sau mergem noi mai întâi? Dacă sunteți interesați de acest subiect, vă invit să urmăriți emisiunea la care am participat împreună cu colega mea, Stefania Voia.

http://www.sperantatv.ro/web/educatie-pentru-viata-cand-este-necesar-sa-ducem-copilul-la-terapie-invitati-alina-milea-stefania-voia-03-12-2018/?fbclid=IwAR1PL-ZMUomE5IX47FBnmrgRhjy3Nke-iD7s0V74XJ_EQwwisKiawrhJFuo

cum ne incurca si cum ne ajuta furia

“Oricine se poate înfuria – asta e ușor. Dar să te înfurii pe persoana potrivită, în măsura potrivită, în momentul potrivit – asta nu e deloc ușor.” (Aristotel)

Vă invit să urmăriți emisiunea la care am participat împreună cu colega mea, Ștefania Voia la invitația d-nei Lavinia Ștefan, pentru a vedea cum ne ajută și cum ne încurcă furia.

http://www.sperantatv.ro/web/educatie-pentru-viata-cum-ne-incurca-si-cum-ne-ajuta-furia-invitati-alina-milea-stefania-voia-27-11-2018/?fbclid=IwAR0s1R6XEuTfpyLu5llN3DDimJvEzoIvcGxE5sh0UCvT8LP0mi3eVXeU8Qk

 

poveste despre un copac și rămurica sa

Fiicei mele…

A fost odată un copac falnic și semeț, cu coroana rotundă și bogată, cu frunze mari și lucioase de un verde intens. Era un copac matur, puternic. Stătea singur pe o pajiște verde și se simțea mulțumit de sine.

Într-o zi, copacul a observat că din trunchiul său a răsărit o rămurică firavă și drăgălașă, de un verde crud. Tare fericit s-a simțit copacul. Dintr-o dată și-a dat seama că este datoria lui să protejeze rămurica firavă, să o ajute să crească mare și puternică, asemenea lui.

Fiind de felul său un copac responsabil și-a luat rolul de protector foarte în serios. Nimic nu era mai important decât misiunea nobilă pe care și-o asumase. Și-a unit toate crengile și frunzele sub forma unei umbrele pentru ca soarele dogoritor să nu ardă micuța plantă iar ploaia deasă și rece să nu o ude prea tare.

O vreme a fost bine așa. Razele soarelui pătrundeau pe alocuri încălzind delicat rămurica iar stropii de ploaie ce atingeau pământul săreau până la ea și îi potoleau setea.

Cu fiecare zi care trecea, rămurica creștea și se făcea tot mai mare și puternică. Avea acum nevoie de mai mult soare și mai multă ploaie pentru a-și împlini nevoile de dezvoltare armonioasă. Dar copacul nu a vrut să renunțe cu niciun chip la umbrela sa protectoare, pe care o construise cu atâta trudă. Nu avea încredere că rămurica era capabilă să decidă pentru ea însăși, îi era teamă că se va expune prea mult iar soarele dogoritor și ploaia rece îi vor face rău.

Rămurica a încercat să se întindă singură spre soare dar copacul vigilent și-a mărit și mai mult coroana deasă, protectoare. Rămurica perseverentă a încercat din nou, întinzându-se în altă direcție, dar copacul responsabil nu s-a lăsat păcălit. El știa una și bună, rămurica era mică și firavă și rolul lui era să o protejeze ca să crească mare și puternică.

Pe măsură ce timpul a trecut, rămurica și-a pierdut instinctele naturale de a se îndrepta către soare și apă. A rămas cuminte pe trunchiul copacului și nu a mai încercat deloc să se ridice în căutarea luminii. Învățase că era mică, firavă și neajutorată și că trebuie să-și ia rolul foarte în serios. Aștepta să primească.

Copilul are nevoi diferite, corespunzătoare fiecărei etape de dezvoltare. Atunci când se naște bebelușul este complet dependent de părinți, aceștia fiind singura lui sursă de sprijin într-o lume complet necunoscută și înfricoșătoare. Pe măsură ce înaintează în vârstă, cel mic are nevoie să fie încurajat de către părinți să ia decizii proprii, chiar dacă adesea va greși. Știind că are alături un părinte blând, încurajator și susținător copilul va păși plin de curaj și încredere în sine pe drumul construirii autonomiei, competenței și identității sale, separată de cea a părinților săi.

Fii alături de copilul tău în felul în care el are nevoie. Ajută-l și încurajează-l  să-și construiască aripi pentru a putea zbura cât mai sus. Va reveni la tine cu plăcere și încredere.

insomnia noastră „cea de toate nopțile”

E trecut de miezul nopții, e întuneric și niciun zgomot deranjant nu perturbă liniștea casei, toți ceilalți dorm adânc, pare că întreaga planetă doarme numai tu te răsucești de pe o parte pe alta pentru a nu știu câta oară. Ai așteptat răbdător somnul în timp ce prin cap ți se învârteau ca într-un carusel toate activitățile zilei, începând cu ședința de la prima oră și sfârșind cu ultimul email pe care trebuia neapărat să-l trimiți înainte de culcare.

Ai numărat oile, ai respirat adânc, ai încercat să-ți relaxezi corpul așa cum ai citit într-o revistă, ba chiar ai încercat să accepți faptul că somnul se lasă așteptat încercând astfel să-l păcălești să vină mai repede. Epuizând tot arsenalul de resurse simți cum te copleșește încet și perfid îngrijorarea, acompaniată ca de obicei de prietenele ei bune, gândurile automate negative: „Dacă nu reușesc deloc să adorm?”, „Mai bine aș fi luat o pastilă preventiv.”, „Dacă mâine voi fi prea obosit și voi face greșeli la muncă sau poate chiar voi adormi la volan și voi face un accident de circulație.”, „Dacă nu voi scăpa de insomnie și voi fi din ce în ce mai obosit până când mă voi îmbolnăvi?”…..

Dacă tabloul de mai sus îți este complet străin te poți opri din citit chiar acum, presupun că tu și somnul tău aveți o relație de strânsă prietenie și te felicit pentru acest lucru. În cazul în care ai experimentat un scenariu oarecum asemănător, măcar de câteva ori în ultima perioadă, acest articol este pentru tine și este posibil ca una dintre soluțiile pe care le-am adunat aici să-ți fie de folos. Îngrijorarea ta este justificată deși nu te ajută deloc, ba mai mult, accentuează problema cu care te confrunți. Indiferent că te întrebi dacă vei dormi bine, dacă vei adormi repede sau dacă vei dormi destul, te vei confrunta cu aceleași consecințe negative. Încercând să-ți controlezi somnul vei obține exact efectul opus. Cu cât încerci mai mult să adormi, cu atât mai mult somnul pare că fuge de tine. Nu te mai „lupta” cu somnul, învață să te aliezi cu el, regăsește-l ca pe un prieten drag pe care l-ai rătăcit o vreme.

Deoarece somnul reprezintă timpul prețios în care organismul își regenerează funcțiile vitale a devenit subiectul multor studii științifice de-a lungul ultimelor patru decenii. Concluziile sunt extrem de clare, lipsa somnului suficient și de calitate are un impact foarte puternic asupra funcționării ființei umane, afectând abilitățile cognitive și motorii, respectiv mintea și corpul, atât pe termen scurt cât și pe termen lung.

Dacă workaholism-ul este boala secolului, privarea de somn este unul dintre principalele sale simptome. Efectele privării de somn sunt extrem de multe și, din păcate, prea puțin conștientizate.

Iată doar câteva dintre ele:

  • Performanța unei persoane care doarme doar șase ore pe noapte timp de două săptămâni, va fi la fel de scăzută ca unei persoane care nu a dormit deloc timp de 24 de ore; se reduce capacitatea de memorare, se diminuează abilitățile de rezolvare de probleme, capacitatea de a lua decizii precum și competențele sociale;
  • Printre efectele secundare ale lipsei de somn sunt incluse problemele de concentrare, pierderea interesului pentru hobby-uri și activități de relaxare, dispoziția iritabilă sau comportament nepotrivit față de partener sau copii, comportamente deplasate la locul de muncă;
  • Privarea de somn predispune la fragilitate emoțională, cercetătorii au descoperit că oamenii privați de somn sunt de șapte ori mai predispuși să se simtă neajutorați și de cinci ori mai predispuși să se simtă singuri;
  • Lipsa somnului se corelează puternic cu tulburările mintale, în special cu anxietatea și depresia;
  • Pentru femei, somnul deficitar duce la niveluri ridicate de stres, sentimente puternice de ostilitate și supărare, crește riscul de boli cardiace și diabet de tip 2;
  • Un studiu a arătat că aproximativ 63 la sută dintre bărbații care au suferit un atac de cord aveau și tulburări de somn;
  • Lipsa melatoninei, hormonul responsabil de somn și de stările de veghe, crește riscul incidențelor de cancer la sân, ovarian și de prostată;
  • Slăbindu-ne sistemul imunitar, privarea de somn ne face și mai susceptibili la o mulțime de boli, chiar și la banala răceală;
  • Lipsa somnului are un impact major asupra abilității noastre de a ne regla greutatea, oamenii care dorm prea puțin se îngrașă mai mult decât cei odihniți, deși cei din urmă consumă în medie 559 de calorii în plus pe zi;
  • Privarea de somn a fost asociată cu disfuncția erectilă și cu probleme de infertilitate la bărbați și femei, pentru că perturbarea ritmurilor circadiene afectează producția de hormoni și numărul de spermatozoizi.

Tulburările de somn pot avea cauze medicale, în acest caz fiind mai greu de controlat, dar pentru cei mai mulți dintre oameni problemele apar din cauza faptului că nu acordă somnului importanța pe care o merită. Somnul nu este o aptitudine nouă pe care trebuie s-o învățăm. Ne naștem cu „știința somnului” în noi dar o putem pierde pe parcurs considerând că avem alte priorități și somnul poate să mai aștepte.  Trebuie doar să ajungem să conștientizăm cum anume ne împiedicăm să dormim și să ne schimbăm obiceiurile.

În cazul în care insomnia s-a instalat deja în viața ta și ai început să te confrunți cu efectele ei neplăcute, iată câteva recomandări care ți-ar putea fi de folos pentru a-ți recăpăta somnul binefăcător:

  • Orele de culcare și de trezire ar trebui să fie aceleași în fiecare zi a săptămânii; nu recupera nopțile pierdute dormind până la prânz în weekend sau în zilele libere, acest lucru dereglează ceasul biologic.
  • Folosește patul doar pentru somn și sex, dacă citești, privești la televizor sau lucrezi la computer stând în pat, mintea ta va asocia patul cu alte activități și va împiedica corpul să se relaxeze.
  • Renunță la telefon, tabletă, laptop sau TV cu cel puțin o oră înainte de culcare, lumina albastră emisă de dispozitivele electronice împiedică corpul să secrete melatonină, hormonul somnului, deoarece creierul „crede” că este încă zi.
  • Evită cu câteva ore înainte de culcare cafeaua și alcoolul. Deși alcoolul acționează inițial ca un sedativ, în realitate perturbă ciclul normal de desfășurare a somnului. De asemenea, fumatul produce congestia căilor respiratorii afectând mucoasa nazală ceea ce duce la obstrucția lor și la reducerea fluxului de oxigen favorizând instalarea insomniei.
  • Evită mesele copioase înainte de culcare, procesul de digestie va „rechiziționa” toate resursele organismului în detrimentul relaxării și refacerii corpului.
  • Camera în care dormi trebuie să fie bine aerisită iar temperatura trebuie să fie potrivită, nici prea cald, nici prea frig.
  • Fă sport în timpul zilei, dar nu cu patru ore înainte de culcare.
  • Nu sta în pat când ești treaz, mintea are nevoie să asocieze patul cu locul de relaxare și somn. Dacă te-ai trezit și nu poți să adormi la loc, du-te în altă cameră și citește dintr-o carte până când simți că ți se face somn din nou.
  • Cea mai bună poziție pentru somn este culcat pe spate, cu spatele drept. Nu se recomandă dormitul pe burtă, poate afecta coloana și deforma postura corpului, iar pentru a respira, trebuie să stai cu capul răsucit într-o parte timp de mai multe ore.
  • Renunță la știrile de seară. Înainte de a adormi, trebuie să auzim lucruri bune despre lumea în care trăim. În trecut, oamenii își încheiau ziua cu o rugăciune de seară care avea rolul de a-i liniști și relaxa, lăsând în urma lor frământările zilei și pregătindu-i pentru somn.
  • Mulțumirea și recunoștința sunt două sentimente minunate asupra cărora este bine să te concentrezi înainte de culcare. Mintea are nevoie permanent de un gând pe care să-l rumege. În loc să rumege gânduri repetitive și nefolositoare, pune-o la lucru să examineze motivele pentru care ești recunoscător. Există nenumărate studii care atestă că practica recunoștinței sporește starea de bine și, implicit, relaxarea. Poți începe prin a găsi un lucru pentru care îi ești recunoscător partenerului de viață, chiar dacă la început poate că îți vine în minte ceva ce n-a făcut bine. Continuă apoi cu copiii (dacă ai), apoi cu colegul de birou, cu soacra sau șeful. Imposibil să nu găsești un lucru cât de mic pentru care să fii recunoscător în relația cu o persoană. Exersând astfel cel puțin trei săptămâni vei observa că atunci când te gândești la cineva primul lucru care îți vine în minte este unul bun. Odată cu creșterea stării de bine vei obține ca bonus și creșterea calității relațiilor cu cei din jur.
  • Folosește respirația abdominală pentru a te relaxa. Când te relaxezi, inima bate mai rar, frecvența respirației scade, tensiunea arterială se reduce, musculatura se detensionează și anxietatea dispare. Respiră adânc, conștient, până când simți că plămânii se umplu cu aer împingând diafragma în jos și umflând abdomenul. Poți exersa cu ajutorul unei cărți pe care o pui pe abdomen, în timp ce inspiri cartea se ridică și coboară în timp ce expiri. Spune-ți în gând sau cu voce tare în timp ce respiri: „Inspir calm, expir mă relaxez.”
  • Lasă grijile deoparte când mergi la culcare, nu ți le ia nimeni, le vei găsi dimineață unde le-ai lăsat. Ni se întâmplă tuturor câteodată să stăm noaptea cu ochii în tavan recapitulând în minte ce avem de făcut a doua zi sau ce nu am reușit să facem în ziua respectivă. Înainte de culcare , notează-ți într-o agendă pe care să o ții lângă pat toate lucrurile pe care le ai de făcut. Odată ce ai închis agenda, îți poți goli mintea și nu va mai fi nevoie să ții minte toate aceste lucruri pe parcursul nopții, lista te va aștepta până dimineață.
  • Vizualizarea este o metodă prin care, cu ajutorul imaginației, îți poți crea un loc de vis în care să intri înainte de culcare astfel încât mintea să poată „intra în vacanță”. Odată ce l-ai creat repetă-l până când rămâne fixat în memorie  pentru a-l putea  folosi ori de câte ori este nevoie.
  • De multe ori, tulburările de somn nu sunt provocate de probleme majore, ci de obiceiuri mărunte, cum ar fi obiceiul de a ne situa mental în afara momentului prezent. Meditația este un bun remediu pentru tratamentul insomniei. Reduce stresul și anxietatea, induce calm și relaxare îndepărtând gândurile de la grijile zilnice. Dacă nu ai mai meditat până acum este bine să urmezi indicațiile unui cunoscător. Dacă vrei să te familiarizezi rapid cu meditația poți încerca o aplicație gratuită, este aproape imposibil să nu găsești una pe placul tău. Preferatele mele sunt Simple Habit, Calm și Headspace. Meditația ghidată numită Body scan îți va arăta cum să-ți relaxezi treptat tot corpul, începând de la degetele picioarelor și până în creștetul capului.

O zi bună începe în noaptea de dinainte. Ca să putem face față stresului și provocărilor de peste zi avem nevoie să fim odihniți. Fiind obosiți nu vom reuși să gestionăm  stresul zilnic, iar efectele sale ne vor împiedica să dormim. Este un cerc vicios care odată instalat se poate perpetua până la insomnie cronică. Este timpul să repunem somnul la loc de cinste, așa cum i se cuvine. Arianna Huffington a adunat într-o carte pe care a denumit-o Revoluția somnului, toate rezultatele cercetărilor despre somn și a dedicat-o tuturor celor care s-au săturat să fie mereu obosiți.

Somnul este o funcție fiziologică de întreținere a vieții. Înțelegând acest adevăr fundamental vom putea trăi cu adevărat viața pe care ne-o dorim folosindu-ne la capacitate maximă de resursele noastre în starea de veghe, și nu viața pe care ne mulțumim să o ducem, trăgând de noi, obosiți permanent.

Îți doresc un somn ușor și odihnitor!

cand ne surprindem facand ceva de neacceptat…

Tuturor ni se întâmpla la un moment dat in viața sa facem ceva ce nu credeam ca vom face vreodată, sa greșim, sa avem un eșec, sa ne încălcam un principiu, o valoare personală. Care sunt mecanismele “vinovate” de aceste comportamente ale noastre și ce putem face intr-o asemenea situație?

http://www.sperantatv.ro/web/educatie-pentru-viata-cand-ne-surprindem-facand-ceva-de-neacceptat-invitat-alina-milea-17-10-2017/

22519068_1524551250993140_8312052773780640087_n

câte ceva despre mindfulness

Ce este mindfulness-ul? Este mindfulness-ul cu adevărat folositor?

Răspunsul la aceste întrebări ține, în cele din urmă, de disponibilitatea și motivația fiecăruia de a înțelege cu adevărat acest concept, pe de o parte extrem de simplu, pe de altă parte foarte profund, cât și de experiența practicii personale. Scopul acestui articol este doar acela de a-ți trezi curiozitatea asupra acestui vast subiect.

O traducere aproximativă a expresiei mindfulness ar fi prezență conștientă. Starea de mindfulness înseamnă a te trezi, a recunoaște ce se întâmplă acum, în acest moment, cu o atitudine prietenoasă, fără judecată. „Cum adică să mă trezesc?”, vei spune. „Că doar nu dorm!”. Ești sigur/ă că nu „dormi”? Poți spune cu mâna pe inimă că îți trăiești cu adevărat viața și nu viața te trăiește pe tine?

Ni se întâmplă adesea să trecem prin viață ca și cum am dormi. Avem tendința să răspundem mereu în același fel atunci când ne confruntăm cu același tip de situație. Ne este mai ușor așa, economism energia psihică. Nu ne dăm seama că în timp devenim  „roboței”. Ne „agățăm” strâns de ceea ce ne produce plăcere, cum ar fi mâncatul în exces fără a fi conștienți de gustul alimentelor consumate, navigatul pe internet fără un scop precis, consumul de alcool, uitatul la TV, jocurile pe calculator etc. Oare facem toate aceste lucruri doar pentru că ne fac să ne simțim bine? Nu cumva le facem pentru a umple un gol, pentru a reduce disconfortul pe care îl simțim în corp și în inimă?  Condamnăm sau respingem instinctiv ceea ce nu cunoaștem sau nu ne place, înainte de a încerca măcar să înțelegem. Dar este acesta un răspuns pe care noi l-am ales? Ar putea fi practica mindfulness o soluție pentru a ieși de pe pilot automat și a începe, puțin câte puțin, să fim din nou prezenți în viața noastră?

Mindfulness-ul este o capacitate care ne permite să acționăm conștient, nu doar să reacționăm la ceea ce se petrece în momentul respectiv. E o modalitate de a relaționa cu toată experiența, fie ea pozitivă, negativă sau neutră, astfel încât suferința din viața noastră să se reducă considerabil, iar starea de bine să se amplifice.

Practicarea prezenței conștiente, cu intenție, aduce lupa conștientizării asupra reacțiilor noastre. Victor Frankl, supraviețuitor a patru lagăre de concentrare naziste și autorul cărții, Omul în căutarea sensului vieții, spunea că  „între stimul și răspuns există un spațiu. Acolo se află puterea noastră de a alege un răspuns. De acel răspuns depinde creșterea și libertatea noastră.”.

Ca să avem șansa să decidem conștient răspunsul avem nevoie să ne oprim o clipă, să ne tragem sufletul – respectiv să ne observăm pe noi înșine, care sunt gândurile care apar în situația respectivă, ce emoții însoțesc acele gânduri, cum este respirația noastră, ce senzații simțim în corp… Toate acestea ne vor ajuta să fim cu adevărat prezenți în experiență. Acest gen de atenție generează energie, claritate a minții și bucurie. Luăm o pauză eliberatoare de la preocuparea permanentă pe care mintea noastră o are asupra evenimentelor trecute sau viitoare.

Beneficiile practicii mindfulness în reducerea stresului și creșterea stării de bine din punct de vedere fiziologic și psihologic sunt certificate de nenumărate cercetări, precum și de mărturiile a zeci de mii de oameni care au introdus în viețile lor această practică, atât formal – prin cursuri , cât și informal – prin studiu individual și practică zilnică. În ciuda provocărilor inerente cultivării și susținerii disciplinei legate de starea de atenție și prezență conștientă în situații obișnuite, de zi cu zi, mulți practicanți relatează că se simt mult mai relaxați, mai plini de speranță, au mai multă încredere în sine, au o mai mare pace a minții și fac față stresului mult mai bine, acasă sau la muncă.

Pentru a practica mindfulness avem nevoie de trei elemente: inspirație, informație și practică.

Inspirația se construiește prin fixarea intenției, ne amintește de ce facem ceea ce facem, ne dă direcție și scop. Când vine momentul să ne așezăm pentru meditație mintea noastră nu ține cont de acest lucru și zboară în toate direcțiile, așa cum face în mod obișnuit. Inspirația ne ajută să rămânem motivați pentru a continua meditația păstrând mereu în minte și în inimă scopul propus.

Informația se referă la dorința permanentă de a cunoaște, de a înțelege conceptul de mindfulness. Nu este suficient să citim o singură carte sau un articol și să începem să practicăm așteptându-ne la rezultate miraculoase în scurt timp. Informația mereu actualizată ne ține pe făgaș.  Prima dată citim pentru a ne informa asupra unor lucruri pe care nu le cunoaștem foarte bine, apoi citim pentru a menține informația proaspătă în memorie și a ajunge la noi niveluri de înțelegere.

Practica transformă intențiile și obiectivele propuse în realitate. Meditația, ca practică necesară cultivării stării de mindfulness, este o abilitate, asemenea abilității de a cânta la pian. Pentru a deveni mai buni avem nevoie să exersăm zilnic. Dacă exersăm mereu aceeași melodie, vom ajunge să ne plictisim. În mod similar meditația trebuie să evolueze și să se dezvolte pentru a rămâne interesați de practică.

Există o largă varietate de tipuri de meditație ghidată accesibile oricui își dorește să practice: scanarea corpului, concentrarea asupra respirației, meditația pentru bunătatea iubitoare și autocompasiune și multe altele. Practica zilnică a meditației, începe cu zece-cincisprezece minute mărind treptat timpul, în funcție de posibilitățile și disponibilitatea fiecăruia. Pe măsură ce durata unei sesiuni va crește, te vei observa  savurând cu toată ființa acest minunat sentiment de bunăstare pe care îl dă meditația.  În timp, practica zilnică a meditației va conduce la extinderea stării de mindfulness în viața de zi cu zi. Vei putea fi prezent în experiența ta atunci când iei masa, când faci o plimbare, când speli vasele, când te speli pe dinți, când stai de vorbă cu cei dragi și nu numai.

Mindfulness înseamnă, în cele din urmă, „a ști ce trăiești în timp ce trăiești”.

Nu ai nimic de pierdut dacă încerci, iar viața ar putea să capete dintr-o dată mai multă savoare, gust, sunet, culoare și sens.

care este povestea ta?

Poate că te-ai trezit într-o dimineață de sâmbătă cu chef de viață și cu gândul la drumeția planificată împreună cu prietenii și, uitându-te pe fereastră ai constatat că plouă cu bulbuci. Care este primul gând care ți-a venit în minte?

Sau poate că ai fost la medic pentru un control de rutină și medicul ți-a recomandat să faci un set complet de analize fără să-ți dea prea multe explicații. Ce ți-ai spus atunci?

Fie că ne dăm seama de acest lucru, fie că nu, cu toții ne spunem nouă înșine o „poveste” despre ceea ce suntem azi, despre cum am făcut ca să ajungem aici, despre ceea ce putem sau nu să facem sau să obținem în viață, despre relațiile cu cei din jur, despre ceea ce ne va aduce viitorul… Suntem creatorii propriei noastre povești de viață. Nu-i așa că ar fi mai bine pentru noi dacă am crea în mod conștient?

Dacă ești puțin atent/ă la vocea ta interioară vei putea să-ți dai seama cum sună povestea ta. Sau ai putea întreba o persoană care te cunoaște bine, ce părere are despre felul în care te exprimi cu privire la tine, la ceilalți sau la viață în general.

Crezi că alegerile pe care le faci în viață contează sau crezi că „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”?

Crezi că există oameni care îți pot fi alături la nevoie sau crezi că „viața e grea și fiecare se descurcă cum poate”?

Ce îți spui atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum te aștepți sau cum îți dorești să se întâmple?

Construim o poveste despre noi pentru a ne satisface nevoia de sens și coerență, pentru a înțelege evenimentele prin care trecem în viață, apoi ajungem să credem în poveste astfel încât, mai devreme sau mai târziu, povestea devine realitate.

Te-ai gândit vreodată cum îți construiești propria poveste?

Este important cum o construim dar și cum ne spunem povestea nouă înșine. Într-un studiu asupra identității narative cercetătorii au intervievat subiecți cu vârste între 50-60 de ani, concomitent cu monitorizarea stării de sănătate psihologică și fiziologică pe o perioadă de patru ani.

În cadrul interviurilor s-au conturat patru mari teme:

  • Rolul activ – participanții considerau că au control asupra vieții lor;
  • Apropierea – îi considerau pe cei apropiați ca având un rol important în viața lor;
  • Salvarea – erau de părere că provocările și evenimentele de viață negative le îmbunătățiseră atitudinea sau le conferiseră înțelepciune într-o formă sau alta;
  • Contaminarea considerau că începuturile pozitive se transformaseră în finaluri negative.

Participanții ale căror narațiuni s-au înscris în cele trei categorii pozitive (rolul activ, apropierea și salvarea) s-au bucurat de o mai bună stare de sănătate fiziologică și psihologică în comparație cu participanții care își defineau viața prin experiența contaminării.

Ceea ce ne spunem nouă înșine contează pentru noi doar în măsura în care credem cu adevărat în poveste. Nu vom obține schimbări pozitive doar pentru că ne încurajăm singuri: „Poți să faci asta!” sau „O să fie bine!”.

Este necesar să ne cunoaștem în profunzime, să scoatem la lumină și să punem în acțiune acele resurse care sunt în noi dar pe care nu le-am folosit demult sau chiar am uitat că le deținem.

Ai observat cum tindem să dăm crezare mai mult vocii care ne prevestește o neplăcere decât vocii care spune: „Nu știu cum va fi, dar am încredere că voi găsi o soluție la momentul respectiv.”?