Tu ce faci ca sa să fii fericit?

Eu îmi doresc să fiu fericită, tu îți dorești să fii fericit, el își dorește să fie fericit, ea își dorește… Nu-i așa că până aici ești de acord cu mine?

Dintotdeauna oamenii au visat să atingă starea de grație pe care o numim fericire, au fugit si s-au temut de durere și au căutat să obțină plăcere. Apoi au devenit frustrați pentru că și-au dat seama că plăcerea nu durează. Au făcut din nou acțiunea care le provoca plăcere, și din nou, și din nou… Până când a fost nevoie de o cantitate din ce în ce mai mare din lucrul respectiv iar  plăcerea obținută era din ce în ce mai mică. Și fericirea întârzia să apară, sau se profila în zare ca o fata morgana veșnic de neatins. Apoi a a venit momentul „aha”, care va să zică fericirea nu este același lucru cu plăcerea. Atunci ce este? Cum se obține? De ce unii oameni care au tot ce și-ar putea dori nu sunt fericiți, în timp ce alții reușesc să găsească fericire chiar și atunci când se confruntă cu o boală gravă? Există „rețete”? Pot eu să fac ceva pentru a obține fericirea?

Cercetătorii din cadrul curentului pozitiv și-au pus și ei aceeași întrebare, și-au suflecat mânecile și s-au pus pe cercetat. După mai mult de un sfert de secol de cercetări au formulat o concluzie cât se poate de simplă. Mihaly Csikszentmihaly spune așa:

„Fericirea nu apare pe neașteptate, nu este rezultatul norocului sau al șansei întâmplătoare, nu se poate cumpăra și nu se comandă, nu depinde de evenimente externe, ci, mai degrabă, de felul în care ele sunt interpretate. Fericirea este o stare care se pregătește, se cultivă și se apără de către fiecare individ in parte. Cei care învață să-și controleze experiența interioară vor fi în stare să-și influențeze calitatea vieții și vor reuși să se apropie din ce în ce mai mult de ceea ce înseamnă să fii fericit.”

Bine, bine, vei spune, și totuși cum fac asta?

Studiile realizate asupra persoanelor care simt foarte des fericire arată faptul că acestea au ceva în comun, sunt implicate în așa numitele activități autotelice. Autotelic este un termen care provine din limba greacă, auto însemnând „sine” și telos – „scop”. Experiența autotelică se referă la o activitate care nu este realizată pentru a obține beneficii ulterioare, ci pentru că realizarea ei este percepută ca o răsplată. Copilul care se joacă trăiește o experiență autotelică. Nu simte că face un efort, nu așteaptă nimic în schimb, se bucură de joc, atenția îi este absorbită total și are sentimentul că deține controlul. Jocul îi dă energie. Pe de altă parte, adultul implicat într-o activitate ce ține de munca lui sau chiar într-un hobby, dar  care se așteaptă să fie recompensat nu va avea sentimentul că deține controlul. Recompensa externă poate să vină, să întârzie sau să nu apară deloc.

Experiența autotelică, căreia i se mai spune si optimală, ridică întreaga viață la un alt nivel. Bucuria înlocuiește plictiseala, neajutorarea se transformă într-un sentiment de control iar energia psihică întărește imaginea de sine, în loc să se piardă în îndeplinirea unor scopuri exterioare.

Atunci când activitatea pe care o faci îți oferă o plăcere prin ea însăși, și nu prin anticiparea rezultatelor pe care le vei obține, viața este justificată de prezent și nu mai este ostatica unui viitor ipotetic. O activitate care la început era plictisitoare sau trebuia s-o faci împotriva voinței tale poate deveni, în timp, autotelică. Activitățile cele mai plăcute nu sunt naturale, ele presupun efort la început. Dar odată ce activitatea îți va furniza primele creșteri, ea va deveni din ce în ce mai motivantă pentru tine.

Experiența autotelică atrage după sine ordine în conștiință. Concentrarea este atât de intensă încât, pur si simplu, nu mai există atenție disponibilă pentru griji legate de alte probleme. Exersând asemenea experiențe, cultivându-le în mod conștient, în timp, psihicul va deveni din ce in ce mai obișnuit să se lase absorbit de activitate și să pună stop gândurilor și grijilor care apar neinvitate în conștiință.

Este adevarat că unele persoane dispun de avantaje genetice sau legate de mediu care îi ajută să atingă mai ușor experiențe autotelice. Nu este simplu să transformi o experiență obișnuită într-una generatoare de energie și sens dar, vestea bună este că  aproape oricine își poate îmbunătăți capacitatea de a face acest lucru.

În timp, experiențele autotelice  repetate duc la ceva ce se numește personalitate autotelică sau eu autotelic. Aceste persoane au aproape permanent un sentiment de control, ele fac lucrurile să se întâmple, experimentează un sentiment de participare la determinarea propriei vieti. Aceste lucruri dau naștere la ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin fericire.

Diferența dintre o persoană care se bucură de viață și una care este copleșită de ea este rezultatul unei combinații dintre factori externi si interpretarea dată de persoana în cauză. Aceleași necazuri pot fi percepute ca amenințări sau ca posibilități de dezvoltare. Un eu autotelic alege să găsească un sens chiar și într-o experiență neplăcută și decide să meargă mai departe și chiar să „crească” în ciuda acestui fapt.

Filozoful Bertrand Russell descrie modul în care a ajuns să fie fericit: „Treptat, am învățat să fiu indiferent față de mine și de deficiențele mele; am reușit să-mi concentrez atenția din ce în ce mai mult asupra obiectelor exterioare: starea lumii, diferite ramuri ale cunoașterii, oameni pentru care simțeam afecțiune.”

Primul pas este să alegi să crezi că stă în puterea ta să fii fericit. Al doilea este să te observi și să găsești în viața ta cel puțin o experiență autotelică. Odată ce ai găsit-o, caută să te implici în ea cât mai des. Corpul si mintea ta se vor obișnui și, astfel, vei putea treptat să transformi în experiențe autotelice activități obișnuite cum ar fi spălatul vaselor sau așteptarea autobuzului. Un proverb chinez spune: „Când speli o ceașcă, spală o ceașcă!” Începe cu lucruri mici, fixează-ți obiective ușor de atins și posibil de măsurat. Recompensează-te pentru fiecare obiectiv pe care îl atingi și ridică miza. Fii conștient/ă de faptul că e nevoie de timp si răbdare, rezultatele nu vor apărea peste noapte dar perseverând fii sigur/ă că vor apărea.

Amintește-ți cum este să fii fericit!

Bibliografie

Mihaly Csikszentmihaly
Flux. Psihologia fericirii